buna dimineata, prieteni

si iata ca am revenit. si, da. tot din camera mea cea noua scriu. asa e ea. mereu noua pt mine. but, anyway... nu despre asta vroiam sa scriu.
vroiam de fapt sa scriu multe. de-a lungul celor cateva saptamani de cand nu am mai postat nimic, multe lucruri s-au intamplat. mai vesele sau mai triste, mai frumoase sau mai urate, mai amuzante sau...nu.
de exemplu...m-am mutat la camin si...acolo nu am avut net o lunga perioada (de aici si motivul pt care nu mi-am mai afisat talentele de mare scriitoare). bla bla-uri s-au intamplat zilnic dar, de departe cel mai frumos lucru pe care l-am petrecut acolo a fost, este si probabil va fii mult timp de aici incolo, foculetul, cum imi place mie sa-i spun.
in sinea lui, a fost un incendiu in toata regula, cu foc, fum, pompieri, iarasi fum (mai mult fumu ce-a fost de capu lui 8-) ), oameni care s-au aruncat pe geam :>, tare, huh?
eh...fie... trebuia sa se intample si ceva de genu asta pana la urma.
nu am haz azi. nu stiu de ce am tinut mortis sa scriu. iese aiurea... dar, na! acum ce pot sa mai fac?!?... il las asa pe asta. sa vada curiosii ca..nu am murit, si revin cu unu mai bun saptamana asta...asta daca vine ala sa-mi bage iar netu, ca de!...foculetu' mi-a cam "intins" firele...

poate..

te-ai gandit vre-o data ca poate, ai uitat sa te uiti in jurul tau? ca poate, cauti prea departe ceva ce se afla exact langa sufletul tau? ca poate din prea multa comoditate, preferi sa alegi ceva ce nu te satisface, doar pentru ca nu mai ai curajul si poate..energia necesara sa incepi ceva nou? poate nu mai stii cum e sa te bucuri de o dimineata insorita sau, poate nu ai mai pierdut de mult o noapte cu niste prieteni buni, depanand amintiri...
poate ca eu nu stiu ce vorbesc. sau poate...am vazut prea multe filme si mi-am imaginat de prea multe ori ca viata e roz. dar de fapt...nimic nu e roz. nici macar gentutele, sandalutele, unghiutele si tele..fonutele blondelor platinate, nu sunt roz. sunt ciclam. asa ca, viata, ca si culoare, e denaturata. totul e denaturat. si tu, mai nou ai devenit denaturat. ajung sa cred ca nu te mai cunosc. sau poate..ca nu te-am cunoscut niciodata. si ca..ceea ce eu am crezut ca stiu despre tine, nu era decat o inchipuire a mintii mele bolnave.
mi-e greu sa descopar ca oamenii din jurul meu, nu sunt de fapt asa cum ii vedeam. si ca in ciuda timpului petrecut impreuna, ajung sa vad in fiecare zi o "noua" fata.
poate ca am devenit prea visatoare. sau poate ca sunt prea naiva. poate era mai bine daca nu deschideam intr-o dimineata ochii, si incercam sa vad precum orbii, cu....sufletul. da, da! cu sufletul. nu cu mainile, asa cum probabil te asteptai. poate ca maine, daca o sa am curaj, o sa incerc si lucrul asta. o sa incerc sa nu mai vad tipare. sa trec dincolo de aparente. sa incerc sa simt mai...profund.
m-ai inspirat in seara asta. si..poate tu nu-ti dai seama dar, da! despre tine e vorba. despre nimicurile pe care le spui. si cu care..poate nu sunt mereu de acord. dar...asta e. ne re-descoperim unii pe altii in fiecare zi. si invatam mereu cate ceva nou despre ceilalti. poate ca in seara asta, am descoperit copilul suparat, din tine. sau poate, l-am descoperit pe cel speriat, din mine. poate ca maine nu o sa mai recunosc ce-am scris aici. poate ca data viitoare cand o sa vorbim, o sa ma fac ca am uitat... ca am uitat tot ce era de uitat, ca am invatat tot ce era de invatat si ca...am aflat....aproape nimic, din intregul ce era de aflat.
poate....doar, poate...

nelegiuiri

ca sa vezi ce inseamna sa nu ai creier. astazi, m-am trezit tarziu (asta pt ca ma culcasem tarziu. in general sunt o persoana extrem de matinala =)) ), mi-am facut baie, am facut pe coafeza vre-o doua ore, m-am imbracat, machiat, chinuit cu paru (bad-hair-day) si intr-un final, am ajuns la facultate. ma intalnesc cu un coleg pe care nu-l mai vazusem din iunie...stam la o tigara, dupa care, ajungem la cor (pt corul asta nenorocit mi-am sacrificat eu ultimele doua saptamani din vacanta, care si asa a fost insuficienta). ei bine, la cor...cam aceleasi fete palide ca si data trecuta, cu ceva imbunatatiri in zona baietilor (nu va imaginati ca au venit cine stie ce frumuseti. pur si simplu erau acolo 8 baieti, in loc de ...3, cati au fost datile trecute), in fine... una peste alta, eram o mana de oameni. cam ..15 asa.. si noi astia cinspe', a trebuit sa facem pe marii coristi ai secolului si sa cantam 3 ore...cam fara pauza, doua piese. DOUA PIESE!!! in trei ore?!?! e absurd. si, ce crezi?!?! nici macar nu pot spune ca sunt gata aranjate. de aproape o saptamana, noi facem acelasi lucru. cu oameni care...ba vin, ba nu vin... unu vine, altu pleaca. cam asta e regula. si in timp ce cantam ca o ticnita, de simteam cum imi vibreaza plamanii, langa mine, o blonda creata, foarte cocheta, c-o fata...usor aplatizata, dar...ok, care habar nu avea unde cantam, ce se repeta, care e TONU(!!!) si..pe ce lume traim, trimitea mesaje pe telefon (a girl's gotta do what a girl's gotta do). AAAAAHHH!!! urlam inauntru. si in momentele alea, mi-am adus aminte de colega mea, de la alto (astazi eram singura altista. eu si..blonda, of course), care mia spus ca:" nici nu am venit pana acum..mai stau si eu in vacanta ..k mai e putin pana incepe..". no shit now!?!?!!! adica pt mine nu mai e putin pana incepe. pt mine de fapt, e ca un concediu ca in fiecare zi intre 17 si 20 sa fiu la facultate. si asta ca sa ce? ca sa dam un concert stupid, pe care nimeni nu o sa-l asculte si pt ca apoi...toti studentii..si cei care s-au prezentat la repetitii/concert, si cei care nu, sa pornim in noul an, de pe picior de egalitate. ei la dracul! pai e normal asa?!? dar ce mai conteaza, oricum nimeni nu tine cont de cacaturile astea...e problema mea ca eu ma duc...nimeni nu ma obliga. numai constiinta mea de om lipsit de orice fel de noroc imi dicteaza ca trebuie sa fac tot ce pot, sa muncesc cat mai mult, ca atunci cand cu siguranta va aparea o problema..sa pot si eu sa apelez la cineva. pe dracu!(de parca cineva m-ar ajuta vre-o data asa..de dragu harniciei mele). imi place sa ma victimizez. drama queen! (as my friend uses to say)
conclusion?? --> ca sa vezi ce inseamana sa nu ai creier ;)

sunt un fel de pasare, cu aripi de carton

sunt un fel de de pasare, cu aripi de carton. de cate ori vreau sa zbor, ceva imi impiedica decolarea. ba ploua, si aripile mele, fleoscaite, nu pot sa falfaie in voie...ba e prea mult soare si se scorojeaza cartonul, si e prea batos. ba bate vantu, si ma duce in locuri in care nu as fi vrut sa ajung niciodata. de prea putine ori e vremea favorabila. si atunci, evident, eu nu am chef de zbor. si nici de plimbari lenese prin parcuri, sau pe cine stie ce stradute intortocheate. doar pe nisip, cu marea langa mine, acolo mi-ar placea sa-mi dezmortesc oasele. dar..nici marea nu-i mereu bine-voitoare. cate-o data...se ridica-n valuri mari, si ma stropeste. si-mi uda si ea aripile. si..pana la urma.. cine e marea asta domnule?! m-am indragostit de ea acum...ha haaaaaaa..nici nu mai stiu cat timp, si de atunci, traiesc mereu cu fluturi in stomac si cu noduri in gat, cand ma gandesc la ea. auzi tu!! ce lucru nedrept. sa te indragostesti asa iremediabil de ceva,...si apoi..sa suferi toata viata ca nu esti tot timpul langa ce iti place. si pana la urma...cum am ajuns eu sa vorbesc de mare?? parca trebuia sa zbor!?! ...dar acum, e noapte..si pe intuneric, nu-mi place sa zbor. imi place numai..atunci cand e lumina. lumina naturala. nu-mi place asta de la felinare. e nesuferita si...te face sa pari batran. si..suparat. iar eu..cum sunt mereu vesela, nu inteleg de ce trebuie sa par suparata doar din cauza felinarelor astea idioate. bleah! la dracul cu ele :))
ei...gata. gata cu prostiile. sunt o pasare, cu aripi de carton. sunt o gugustiuca, cu penaj de nailon.

care mai doreste, care mai pofteste

am trait s-o vad si p'asta. de fapt..s-o aud.
astazi am fost ceruta in casatorie de iubitul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele :D
si cu asta..cred ca am cam atins apogeul ciudateniilor care mi s-au intamplat pana acum, in viata asta tampa si bleaga, pe care o am.
partea mai amuzanta este ca, ea, era in spate cu pampoane si artificii..si..tot tacamul necesar unui sustinator adevarat :))
now really, how funny(and normal) is that?!?...but anyway... partea si mai amuzanta este ca eu am acceptat. in consecinta, rezulta ca logodnicul meu...este iubitul prietenei mele, iar prietena mea...si-o trage cu viitorul meu sot. : that i don't like. but, hey!! who cares?!?! we live in a free worl, don't we?
amuzant o sa fie totusi..cand noi o sa vrem sa iesim cu lume nou cunoscuta la suc...si o sa facem introducerile. acolo sa te tii. el:"prietena mea si sotia mea". eu:"prietena mea cea mai buna, iubitul ei si sotul meu". ea: prietena mea cea mai buna, iubitul meu si..sotul ei"
tare, huh?
cam atat despre subiectul casnicie.
pentru cine mai doreste cine, mai pofteste ..."tina", sariti repejor cu ofertele..ca nu se stie cat de repede o sa devin "femeie maritata" =))

hai sa radem

sunt frunze care au cazut si...licurici care alearga veseli pe sosele. sunt mii de zgomote-n absurd, ce tulbura gretos visele mele. sunt zile-ntregi care se duc aiurea, sunt mii de ani de cand exista lumea. si chiar si-asa, tot nu s-a invatat, batrana lume...sa nu mai fie de rahat.
pam pam
astazi sunt neinteresata si..implicit si neinteresanta. asa ca...da-mi cu ignore, ca tot se poarta trendu, arunca niste vorbe-n vant, sa strici momentu, si mergi cu capul sus printre cadavre, m-am saturat de fite si narave (n-am gasit alta rima :D: ).

stari de spirit

ai simtit vre-o data ca iti iau foc ochii si ca...respiri din ce in ce mai greu?
ca zambesti tamp doar ca sa nu-ti explodeze din gura o avalansa de cuvinte care sa actioneze ca niste pumni imensi indreptati spre capul interlocutorului?
ca atunci cand mai iei o gura de aer cosul pieptului parca paraie pentru ca uiti mereu sa expiri si toata chestia asta face ca tu sa ai cel mai mare nod din lume chiar in gat?!
si cum cauti orice alta ocupatie cu mainile...le framanti si incepi sa te joci cu degetele... cauti obiecte ciudate in camera care sa iti distraga atentia, sa poti sa iti canalizezi "energia" pe un alt domeniu...
si ca imediat dupa ce ai terminat discutia, care de fapt a fost o..pseudo-cearta, finalizata printr-un..."ma duc sa calc hainele" sec, iti vine sa arunci cu orice in oricine si sa produci orice fel de impact numai sa stii ca te-ai mai usurat..???
incerci sa scrii cu o viteza teribila pentru ca tu ai impresia ca o sa fie totul bine dupa ce ai terminat de scris. dar...de fapt nimic nu s-a schimbat si tot ce iti doresti e sa te racoresti!?!
sa iesi la o tigara si apoi...sa te intorci si sa scrii frenetic...si sa realizezi ca nu se intampla altceva decat oboseala...si dureri acute de degetele.... in schimb, atmosfera e la fel de rigida si formala... tensiunea e atat de groasa...ca ai putea s-o tai cu cutitul.... si in plus, ce mai conteaza. oricum "tu cresti". si urmeaza sa-ti implinesti singurel visele neimplinite in...anii de pruncie.
si cu asta, inspiram adanc, expiram, ca sa nu ne inecam, si spunem: "pa, mama. nu ma astepta. am plecat in oras."